Când ajuți, nu mulți să știe
Autor: Augustin Tecar
Album: De la milă la dărnicie
Categorie: Incurajare
Când ajuți, nu mulți să știe,
Tu fii cu sufletul senin!
Când dai, dă cu bucurie
Pentru Cel din veșnicie!
Ori dai mult, ori dai puțin,
Să fii mulțumit deplin.

Fiii mei, nimic nu-i veșnic
Pe pământ, puteți vedea!
Aici jos eu sunt vremelnic.
Arde-un pic lumina-n sfeșnic.
Viața aceasta trece și cu ea
Trec toate câte vin din ea.

Iar din toate, pe vecie,
Nu rămân și nu păstrați
Decât sfânta dărnicie,
Ce-ai făcut cu bucurie.
Doar acelea ce la alții
Și lui Dumnezeu le dați.

La durere, fără zăbavă,
Mergi la timp cu mângâierea!
Prea târziu sau prea degrabă,
Nu poți face nici o treabă,
Zgândări și mai mult durerea
Că nu poți s-o-alini cu firea.

Dacă poți da bani sau pâine,
Nu da numai promisiuni.
Ce e bun să nu se-amâne,
Nici nu spune: „Vino mâine”
Dacă știi că spui minciuni.
Mai vrei răspuns la rugăciuni?

Astăzi, fă cât bine poți!
E riscant să lași pe mâine.
Fă la frați și fă la toți!
Chiar să fie doi bănuți
Pentru cel ce n-are pâine
Este bun oricât îi vine.
Amin. (Sâmbătă, 25 aprilie 2020)
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/270615/cand-ajuti-nu-multi-sa-stie