Un 'ieri' s-a stins ca flacara in suflul iernii
Si ce-ai rostit cu ciuda, tot ce-ai gandit murdar,
Privirea patimasa si faptele pieirii
Te-or osandi in clipa cand Regele maririi
Veni-va ca un hot fara sa ai habar.

Dar 'azi' cand ziua-i lunga ca pa-n cursul lin
Iar harul Celui vesnic inca nu s-a-ncheiat,
Caieste-te la cruce si indata al tau chin
Se va ineca in uitare si nu vei mai fi spin
Ci crinul dintre stanci de-un alb imaculat.

Caci 'maine' nu se stie ce vremuri vor veni,
De va fi zi cu soare sau de va fi cu nor;
Ca soarta aceasta trece cu ani rai si mai buni
Si fiecare fila din calendarul vietii
Spre ceruri te atrage si spre-al Tatalui dor.