Pe străziile de lângă cetate,
Aproape de poarta de intrare
Stau cei ce aşteaptă, o înştințare
Stau cu nerăbdare o veste îmbucurătoare.

De o dată la miez de noapte
Străjerii ce aşteaptă lângă poartă,
Aud o zarvă mare, o gloată în depărtare Cutremurați de vestea îmbucurătoare...

Cu toți aleargă înspre a lor țină
Şi aicea e la nunta aşteptată
Aleargă cu frica de a nu o pierde
De a sta cu Regele la masă.

Cu mic cu mare ajunseră la poartă
Puțin mai era până întrau şi ei
Dar Mirele cu regret dar cu dreptate
Îi dă la oparte din fața porți minunate.

Înfiorați de vestea ce-au primit
Ne-venindule să creadă că au foşti respinşi
Pleacă de lângă poartă...
Îndurerați, că au pierdut nunta aşteptată.

Tot aşa se va-ntâmpla cu cei Cel vor ignora
Cu cei ce vin prea târziu
Şi plecă dezamnăgiți cu al lor bogății,
Fiți dar treji în umblarea voastră zi de zi.

Că poate vine Mirele aşteptat,
Că poate ratați iubirea Lui de neegalat,
Aveți grijă cum în viață umblați,
Pe carerea îngustră să vă aflați.