Ești frumoasă, primăvară, în sfârșit tu ai sosit,
Azi, după multă tristețe sunt atât de fericit!
Soarele pe cer zâmbește, maiestuos, strălucitor,
Peste câmpul plin de viață, peste fluturi, peste flori!

Iar în crânguri, păsărele cântă triluri minunate
Ce-mi aduc în suflet pace de pe plaiurile-înalte.
Și pășind sub raze calde printre florile câmpiei,
Simt din cer o picătură din dulceața veșniciei!

Copleșit sunt de iubire, am uitat tot ce-a durut
Și mă simt purtat pe brațe, precum e un nou născut!
Ești frumoasă, primăvară, ca un colț de viitor
Pregătit de al meu Mire, în eternele splendori!

Iar în mine-acum se naște un dor și o întrebare:
"Doamne, știi că eu sunt gata: cât mai e pân' la plecare? . .
Mai e mult până cu slavă și putere vei veni
Ca să-Ți iei Mireasa dragă, sus, acasă-n veșnicii? . .

Căci și sus e primăvară, dar cu flori mult mai frumoase,
Ale Soarelui sfânt raze sunt cu mult mai luminoase
Decât razele ce astăzi luminează pe pământ:
Tu ești al iubirii Soare ce nu are-apus nicicând!

Te aștept să vii, scump Mire și aștept cu mare dor
Să spun cu întreaga-mi ființă când intra-voi în splendori:
Ești frumoasă, primăvară, în sfârșit te-am întâlnit,
Azi, după multă tristețe sunt atât de fericit!"