Dezlegat de păcat şi de patimi,
Am lăsat-o trecută-n uitare!
Transformat, mi-a fost râsul în lacrimi...
Ş-a mea ură, în lanţ de iubire!

Când lăsat-am trecutul murdar
Cu-a lui umbre ce fost-au în mine,
Am pornit bucuros la Calvar,
M-am desprins de tot răul din lume...

Iar poverile vieţi cumplite
Ce fiinţa de vlagă mi-a stors...
Eu le-am dus la Isus înainte!
Şi de-atunci, sunt salvat de Cristos.

Ce măreaţă, ce sfântă-a fost ziua
Când Cel Sfânt coborâ de pe tron;
A venit şi mi-a pus, El mantaua,
M-a-mbrăcat în veşmânt, al meu Domn.

Ce iubire! ... Ce dragoste sfântă!
Dumnezeu pe pământ a trimis;
Pe-al Său Fiu El L-a dat la osândă
Iar pe noi ne-a salvat din abis...

Ne-a umplut de-o putere cerească
C-o dorinţă ce creşte în noi,
Pentru ţara de sus îngerească
Unde nu sunt dureri şi nevoi.

În curând va fi o mare serbare
Într-o ţară cu-ntinderi măreţe!
Mă voi pierde-n văzduh, în splendoare,
Şi-am să uit de necaz şi tristeţe.

Voi pleca în-tro lume divină
Care nu pot acum s-o descriu
Al meu suflet se-nalţă-n lumină
La Acel, care veşnic e viu.

Curcubeul, din raze fierbinţi
O cărare spre cer va creea
Să mă-nalţ, să trăiesc cu cei sfinţi
Cu Isus, sus în patria SA.

Mă voi pierde-n-tro ploaie de raze
Şi-o ninsoare bogată de stele...
Voi umbla pe întinse faleze
Lăsând jos eu poverile mele.

Voi umbla prin-tro lume înaltă
Peste spaţii şi timp, eu voi trece
Şi unit cu al cerului gloată
Voi cînta la Acel care-i Rege.

Prin noianul măreţ de mistere!
Nainta-voi mereu, pas cu pas,
Galaxii îmi vor spune-n tăcere
Vino azi nu mai perde un ceas.

- Alerga-voi pe un fir de iubire;
Ce-a rămas de la Fiul ceresc
Pentru cel ce-a lăsat a Lui fire.
Lăsând totul ce-i rău, pământesc.

Modelat de privirea-I divină
În ţesutul de om pătrunzând,
Voi ajunge acolo-n lumină
Cu al Tatălui îngerii cântând

Voi ajunge acolo-n splendoare
Unde fi-voi cu Domnul mereu,
Voi uita tot ce-a fost apăsare,
Stând la masă, cu Isus Domnul meu.

3/10/2004gl