De ce mântuirea NU se poate pierde!
Autor: Rîpă Emanuel
Album: Adevărul
Categorie: Adevărul
De ce mântuirea NU se poate pierde

Pe acest subiect, și nu doar, mulți pot aduce argumente și versete biblice atât pro, cât și contra. De aceea, întrebarea care se ridică este: Oare Biblia se contrazice pe sine? Clar, nu.

Dacă ar exista într-adevăr doctrine ale mântuirii care să se contrazică în Scriptură, toți am avea probleme grave în ceea ce privește locul unde ne vom petrece veșnicia. În mod evident, două puncte de vedere contradictorii nu pot fi ambele adevărate. În Scriptură nu există o relativitate a adevărului, ci un adevăr absolut. Totuși, motivul pentru care există subiecte ca acesta, împărțite în două tabere, este că unii aleg să rămână în contextul celor citite, pe când alții scot versetele din context și le transformă într-un pretext.

De aceea, vom analiza în continuare majoritatea versetelor care par să susțină pierderea mântuirii, dar le vom interpreta în contextul lor pentru a descoperi adevărul.

1. Luca 22:31-32

În dialogul dintre Domnul Isus și Petru, datorită afirmației „Eu m-am rugat... să nu se piardă credința ta”, mulți au înțeles că credința se poate pierde. Însă, tocmai inversul este adevărat: datorită mijlocirii Domnului Isus, Petru nu și-a pierdut credința. Așa cum spune în Iuda 1:3, credința a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna.

2.1 Timotei 1:6,18-20; 4:1-2; 6:10,21

În epistola lui Pavel către Timotei, se fac următoarele mențiuni clare: „unii s-au îndepărtat și au rătăcit”; „au pierdut cugetul curat și au căzut din credință”; „s-au lepădat de credință ca să se alipească de duhuri înșelătoare și învățăturile dracilor”. Pavel ne arată că acești oameni, care pretindeau că sunt credincioși, nu erau autentici. Ei au demonstrat, prin faptele lor, că nu aveau credința autentică (2 Timotei 4:15). Pavel menționează numele acestor „frați mincinoși” (2 Corinteni 11:26, Galateni 2:4), cum ar fi Imeneu, Filet și Alexandru, care i-au făcut mult rău (2 Timotei 4:14).

3. Evrei 10:39

Autorul cărții Evrei afirmă: „Noi nu suntem din aceia care dau înapoi, ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.” Cei care au credință autentică nu dau înapoi. Pavel subliniază că „temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită” și că cei ce sunt ai lui Hristos rămân verticali și statornici (2 Timotei 2:17-19).

4.1 Ioan 2:19

Apostolul Ioan explică că cei care au ieșit din mijlocul credincioșilor nu erau dintre ei, căci dacă ar fi fost, ar fi rămas. Aceasta demonstrează că nu toți cei care par să fie parte a comunității credincioșilor sunt cu adevărat mântuiți.

5.2 Timotei 4:10

Dima, un colaborator al lui Pavel, a fost criticat pentru alegerea sa de a părăsi lucrarea. Totuși, trebuie să înțelegem contextul: toți l-au părăsit pe Pavel la un moment dat, dar Domnul a rămas cu el (2 Timotei 4:16). Acest lucru nu înseamnă că Dima a pierdut mântuirea, ci că a fost slab într-un anumit moment.

6. Evrei 6:4-6

Aceste versete sunt adesea folosite pentru a susține că cei care au gustat darul ceresc și au căzut nu mai pot fi înnoiți. Este important să înțelegem că autorul se adresează evreilor care riscau să se întoarcă la practicile Legii pentru a-și dobândi neprihănirea. Aici nu se vorbește despre un păcat practic, ci despre o respingere conștientă a harului lui Dumnezeu.

7. Evrei 10:26

„Dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai există nici o jertfă pentru păcat... ” Din nou, acest verset nu se referă la un păcat practic, ci la respingerea conștientă a jertfei lui Hristos. Odată ce cineva ajunge la cunoștința adevărului și respinge conștient această jertfă, nu mai există altă cale de mântuire.

8.1 Corinteni 9:27

Pavel spune că își „poartă aspru cu trupul”, ca nu cumva să fie „lepădat” după ce a propovăduit altora. În context, Pavel nu se referă la pierderea mântuirii, ci la teama de a nu fi considerat un impostor sau de a nu fi pricină de poticnire pentru ceilalți.

9. Filipeni 2:12

Pavel îndeamnă pe credincioși să ducă mântuirea „până la capăt, cu frică și cutremur”. Acest verset nu implică pierderea mântuirii, ci subliniază importanța trăirii unei vieți de credință autentice, cu reverență față de Dumnezeu.

10. Coloseni 1:21-23

Pavel îndeamnă credincioșii să rămână „neclintiți în credință, fără să se abată de la nădejdea Evangheliei”. Cei care au fost împăcați cu Dumnezeu prin Hristos vor rămâne neclintiți în credință. Dacă cineva nu rămâne în credință, aceasta indică faptul că nu a experimentat niciodată cu adevărat această împăcare.

Concluzie

Cei care au experimentat cu adevărat mântuirea prin har vor rămâne neclintiți în credință. Versetele care par să susțină pierderea mântuirii trebuie interpretate în contextul lor, ținând cont de întregul mesaj al Bibliei și de natura Noului Legământ. Condiționările și avertismentele din Scriptură sunt adresate în special celor care se află în mijlocul comunității, dar care nu sunt neapărat născuți din nou. Adevărata credință, însă, este de neclintit și nu poate fi pierdută.

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/271677/de-ce-mantuirea-nu-se-poate-pierde