NU-L LĂSA LA USĂ...

Nu-L lăsa la usă
Cheamă-L în odaie
Chiar de-i asternutul
Format doar din paie...

El te întelege
Cînd necazu-i spui
Ca a lui iubire
Nicăierea nu-i.

Nu-L lăsa să plângă
Lui îi pasă mult
De durerea ta,
De al tău tumult.

Când auzi că bate
Deschide-I îndată
Si-ti va fi trăirea
Cu alin ornată.

Vorba Lui duioasă
E medicament
Numai El calmează
Plânsul vehement.

E încă la usă
Bate-asa usor
Cum mai poti să stai
Tot nepăsător?

Primeste-I oferta,
Acceptă-I chemarea
Si vei stii atunci
Ce-i răscumpărarea,

Vei stii că e CALE,
ADEVĂR, VIATĂ
Si vei fi-n extaz
Văzând a Sa fatză.

Nu-L lăsa la usă
Cheamă-L în odaie
El te va-mbrăca
Cu alese straie!

1 Martie, 2008