1. Adevăr și poezie
sunt spre un folos divin,
doar atunci când este vie
unitatea lor deplin!

R1: Poezia e frumoasă
şi folositoare când
poartă-n haina luminoasă
veşnic adevărul blând!

2. Fără adevăr e cale
înspre moarte și păcat,
frumuseţea ei e vale
de-ntuneric blestemat!

R2: Orice artă ce nu duce
spre-adevărul cel preasfânt,
e-un Isus fără de cruce,
e un drum înspre mormânt!

3. Adevărul singur poate
viaţa s-o păstreze-n har.
Poezia-noată-n noapte
fără adevărul jar.

R3: Toate ce n-au obârşia
în preasfântul adevăr,
nu pot glăsui solia
coborâtă clar din cer.

C: /:Noi, copiii jertfei sfinte,
să veghem, să ne rugăm
Domnului, c-un duh fierbinte,
adevărul să-l-nălţăm! :/

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 123