1. Doamne, cu urechea mea s-aud
sfântul Tău Cuvânt dumnezeiesc,
/: să n-o iau spre nord, când spui la sud,
ci deplin cu duhul să-l primesc! :/

R: Doamne, Doamne,
asta-i ruga mea:
fie voia Ta!

2. Să se vadă întruparea lui
și când stau, și când mă scol - oricând!
/: Din frământul lumii să mă sui
și rostind cuvinte, și lucrând! :/

3. Să fiu vas în mâna Ta curat,
ca din mine Tu să ai folos!
/: Traiul meu să fie îmbrăcat
în veşmântul cerului frumos! :/

4. Cu urechea mea s-aud mereu,
și cu inima să pot primi
/: sfântul Tău Cuvânt de Dumnezeu
și cum Tu mi-l dai să-l pot plini! :/

5. Dă-mi puteri să nu mă-mpotrivesc
adevărului ce Tu-l rostești,
/: ca prin toate să Te proslăvesc,
Doamne, mai frumos - așa cum eşti! :/

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 156