Biserica plânge cu ochii deschiși

Născută în chinuri, pe dealul Golgotei,
în lacrimi și sânge, de Fiul ceresc,
cuptor de pâine și apă curată din izvorul Tatălui,
veghează cu ochii deschiși
ca fiii ei să aibă pâinea albă și mustul vieții.
Brațele-i întinse
satură flămânzii, adapă însetații de adevăr,
ridică bolnavii și luminează pe neștiutori
că viața le este asigurată de Lumină.
Brațele-i de pâine, iertare și adevăr
eliberează încătușații întunericului.
Iese înaintea disperărilor celor care
au ignorat-o, dând-o deoparte
ca pe oricare necunoscută…
Nu încetează să-și caute fiii pierduți,
să-i aducă în staulul păcii, pâinii
și izvorului de viață veșnică dătător.
Unii-i aruncă vorbe murdare,
o scuipă-n batjocori s-o doară,
o trădează cu iadul,
dar ea-i așteaptă chemându-i
din puterea Cuvântului scris.
Mama orfanilor de cer,
blestemați de întuneric,
copiii batjocoritori sunt chemați
la vindecare sufletească, mentală, trupească.
Biserica plânge cu ochii deschiși
după pierduții binelui vieții…
Lacrimile ei spală păcatele
prin jertfa mântuitoare
a Fiului născut la porunca Luminii.