Un gând etern am fost,
Un vis din piept de Tată,
O taină arătată
Și plină de un Rost...

Un fir din Sfântul Pumn,
Din Mâna Providenței,
Pe Fusul Existenței -
Nu șansă și nu scrum...

Un glas țâșnit din El,
Prin Logosul Iubirii,
Spre Ținta Nemuririi,
Un bob căzut din Cer...

Un om născut de Sus
Și călător pe lume,
Dar fericit de-un Nume
Ce-L tot îngân - ISUS...

Un dumnezeu prin Har,
O rază din Lumină,
Prin Jertfa cea Divină,
Prin Mielul din altar...

Și fără El abis
De plânset și uitare,
În care totul doare,
În care totu-i stins...

Pe El să nu-L mai văd,
Nici viu, nici pentru mine -
Doar moarte și rușine...
Și-n cine să mă-ncred... ?


Dar, moarte, ai pierit
Și nu mai ești vreodată...
Căci am Viața toată,
Prin Cel ce m-a iubit... !

Amin.