De ce nu sunt cu Tine acolo-n veşnicii,
de ce mă uiţi aici în negură şi moarte,
de ce loveşti în cel ce Duhu-Ţi poartă,
de ce nu vii?

Nu mă chemi din norul luminii nepătate,
de ce doar norul negru deasupra mea,
mă doare ochiul tot privind în zare,
de ce nu vii?

Tu nu vezi pe cel rău cum se înalţă
acolo unde dreptul Tău e suveran,
când vine deznădejdea să mă ardă
de ce nu vii?

Fiecare clipă îmi pare o veşnicie
în aşteptarea clipei când vei reveni
să mă răpeşti la Tine-n fericire,
de ce nu vii?