1. Adu-ţi aminte ce-ai pierdut și pocăieşte-te
Din starea-n care ai căzut degrabă întoarce-te
Inima mea, inima mea... ades ne-înduplecată,
Veni-va vremea când vei sta la dreapta judecată,
Dând socoteală Celui sfânt de slujba-ncredinţată
Ce vrei să ai din ce-ai lucrat: osândă sau răsplată?

R: Întoarce-te azi de vrei să primeşti
În slavă cununa,
De vrei biruind să ajungi la sfârşit
La odihna de sus.
Întoarce-te azi şi dezleagă-te-acum
Pentru totdeauna
De tot ce te-mpiedică să-naintezi înspre Isus
Vedea-vor atunci cei ce azi nu stau
Treji în veghere,
Cât de-amară va fi alungarea
Pe veci din cerescul hotar.
Întoarce-te azi să primeşti de la El
Îndoită putere,
Nu sta nepăsător câtă vreme mai poţi
Să primeşti al Său har!

2. Adu-ţi aminte ce-ai pierdut şi pocăieşte-te
Şi cu podoabe sfinte azi împodobeşte-te!
Inima mea inima mea... ades ne-înduplecată...
O, oare unde ai pierdut smerenia de-altădată
Care-ţi ţesea în ochii Lui o mantie bogată?
Cu care te împodobeai aşa frumos odată?

3. Adu-ţi aminte ce-ai pierdut şi pocăieşte-te
La focul dragostei dintâi degrab întoarce-te!
Inima mea inima mea... ades ne-înduplecată...
Nu te îndeamnă dragostea în dreptu-ţi arătată
Să dai şi altora din ea, mereu înflăcărată?
Căci vei primi precum ai dat, la dreapta judecată.