Încă puțin mai rabdă, încă puțin mai luptă, încă puțin mai este, și Domnul va veni,
Privește înainte, spre zorii cei de ziuă, ce nu sunt azi departe, îndat vor răsări.

Încă puțin sub ploaie, încă puțin sub valuri, încă puțin în chinuri, căci ceru-i infinit,
Acolo-i primăvară, și străzile de aur, nu este suferință, e tot ce sa vestit.

Încă puțin creștine, furtuna se oprește, se v-auzi strigarea, la nunta din vecii,
Atunci când Domnul strigă, se-oprește și furtuna, țâșnesc din stânci izvoare, când treci tu prin pustii.

Încă puțin și-apune, o vreme-a întristării, ne-așteaptă bucuria, ne-așteaptă Dumnezeu,
Mai rabdă înc-o clipă, mai rabdă înc-o vreme, nu mai e mult creștine, nu va mai fi vre-un greu.

Se-aude o cântare, un imn al biruinței, un cor de îngeri cânta, puțin a mai rămas,
Mai luptă căci de Domnul, o vreme te desparte, ea este-atât de scurtă, ea este cât un pas.

Încă puțin și iată, se-arată-n zori venirea, e azi atât de-aproape, se-aud venind de sus,
Cu grabă către tine, dar tu puțin mai rabdă, acei grăbiți sunt pașii, a Domnului Isus.
Amin