Tu mai chemat dar n-am vrut a-Ţi răspunde!
Căci mă aflam departe de-adevăr.
Pe-o culme-a vieţi ce-mi sădea în minte
O lume diferită! Un viitor.

Tu mai chemat ş-am vrut a mă ascunde!
Departe de al cerului izvor,
Pe-un drum care mi l-am croit în minte,
Fără vre-o urmă de al Tău ogor.

Tu mai chemat şi Ţi-am sfidat chemarea
Neţinând cont de tot ce mi-ai promis!
Eu mi-am văzut în lume împlinirea
Şi m-am închis, la tot ce Tu mi-ai zis.

Dar am ajuns la vremea înserări!
Cînd viaţa mi s-a scurs cu paşi grăbiţi.
Şi-am înţeles că lumea împliniri,
Nu e destul să fii cu-acei iubiţi.

Nu am găsit nimic să mă încânte
Deşertăciune am găsit în ea,
Iar împlinirea ce-am avut-o-n minte
Fără de Tine nu mă-nveselea!

Şi-atuncea am strigat eu către Domnul
De mai e şansă să mai vină iar
Să îmi arate El care e drumul,
Pe-acest pământ ce duce spre altar.

Iar Domnul a venit cu bucurie!
Şi m-a primit cu braţele-I deschise,
Mi-a arătat un drum spre veşnicie
Şi Binecuvântări din cele scrise.

Prieten drag ce-ajungi la o răscruce
Şi vrei să te înalţi spre viitor...
De nu te duci nainte pe la cruce
Te vei găsi c-alergi, dar fără spor.

Fă legământul, cu Acel ce-I veşnic.
Chiamă-L cu tine pe cărarea ta
Şi vei vedea că Cel ce e cucernic!
În toate, izbăvire îţi va da.
11, 2007gl