De ce nu vii, copile, de pe cărări străine?
De ce nu vii, dar, astăzi? ... E mult de când te-aștept
Să-ți mângâi suferința, să-ți leg cumplita rană,
Iar capul să ți-l sprijini cu drag pe al Meu piept,
Așa cum ucenicul și l-a plecat odată...
De ce nu vii, copile? ... E mult de când te-aștept.

De ce nu vii, copile, de pe cărări uitate?
De ce nu vii, dar, astăzi? ... E mult de când te-aștept
Ca sufletul să-ți satur de sfintele bucate,
Iar capul să ți-l sprinjini cu drag pe al Meu piept,
Așa cum ucenicul și l-a plecat odată...
De ce nu vii, copile? ... E mult de când te-aștept.

De ce nu vii, copile, să uiți orice durere?
De ce nu vii din lume ca plânsul să-ți alin?
Te-aștept de multă vreme cu milă, în tăcere,
Să-ți sorb fluviul de lacrimi, să-ți șterg orice suspin,
Așa cum ucenicul veni la Mine-odată
Să-i iau toată durerea și-al morții lui venin.

De ce nu vii, copile? ... Căci pentru tine viața
Mi-am dat-o pe Golgota... și sângele a curs
Ca-n noaptea ta de patimi să vină dimineața
Și sufletul să-ți fie din zbuciumare smuls,
Să nu-ți mai ’năduși plânsul în beznă niciodată...
De ce nu vii, copile? ... Căci timpul mult s-a scurs.

Amin.