În vasele de lut purtăm o grea Comoară –
Puterea minunată ce Însuși El ne-a dat,
Și dorul revederii în sfânta primăvară,
Al întâlnirii-n ceruri cu-al Păcii Împărat...

Iar carnea-n neputință în slavă e-mbrăcată,
Căci Templu-i pentru Duhul ce-n noi sălășluind,
Ne-ndeamnă zi și noapte: "Păstrează-te curată,
Mireasă preaiubită, căci El vine curând!"

El vine să-Și răpească Biserica în glorii...
El vine să-i salveze pe cei de pe Pământ,
Ce-au dus c-un preț războiul și-au fos biruitorii,
Făr’ să-și iubească viața, chiar până la mormânt... !

El vine ca un fulger, și toți o să-L privească...
Da, orice om și-a-ntoarce privirea înspre El –
Și-acei care strigară, dorind să-L răstignească,
Și-acei ce-nfăptuiră jertfire-acestui Miel... !

Îl va vedea Maria, în lume a Sa mamă...
Și Ana, și Caiafa, preoții din sobor...
Și toți o să-nțeleagă, simțind o cruntă teamă,
C-Acela de pe cruce era Mântuitor... !

Și-aceia ce cu ură coroan-au împletit-o,
Și-ales-au crude ramuri din tufele de spin,
Și-apoi în calda tâmplă cu sete au înfipt-o,
Sub a privirii umbră din ochii de venin...

Și cei cu bice-n mână, ce-n glumă se plecară,
Batjocorind Iubirea sub ploaia de scuipat,
Își vor pleca genunchii spre Domnul Vieții iară,
Dar de-astă dată-n groază, cu bocet disperat... !

În hohote vor plânge acei ce-o să rămână
Pentru urgii nespuse ce vor veni apoi –
Și cei ce nu crezură, și lumea cea păgână...
Dar groaza cea amară va fi și pentru noi... ?

Aicea vor rămâne toți câinii, vrăjitorii,
Curvarii, ucigașii... și cei ce au mințit...
Noi vrem să fim în slavă, cu toți biruitorii
Ai morții, cu-Mpăratul pe care L-am iubit... !


Mai e puțină vreme și moartea fi-va stinsă,
Căci viața va rămâne biruitoare-n veci... !
Făptură omenească ce de Pământ ești prinsă,
Eterna existență tu unde ți-o petreci... ?

O, iată, Domnul Vieții așteaptă doar poruncă
De la divinul Tată să poată reveni...
Tu vino azi, sărmane... Povara ta aruncă... !
Ca un Părinte fiul și-n moarte te iubi... !

Am fost și eu sărmanul ce pribegea prin lume,
Al cărui suflet pace, iubire nu găsea...
Dar auzit-am glasul ce m-a chemat pe nume,
Și bucurie sfântă turnă în viața mea.

Nu vezi ce bunătate te-ndeamnă înspre cruce?
Și nu vezi ce iubire te-așteaptă și acum?
Căci drumul tău de astăzi la flăcări te va duce -
Alege ASTĂZI viața, al Domnului scump Drum!

Ești slab și nu poți singur... dar Domnul e cu tine,
Și vei putea străbate oricâte suferinți... !
La pieptu-I te va strânge, prin zâmbet și suspine,
Și-n orișice ispită ți-a-’duce biruinți... !

Să așteptăm pe Domnul, și să-I grăbim venirea,
Căci Soarele Dreptății curând Se va ivi...
E-aproape bucuria, e-aproape mântuirea,
Și ziua-n care Domnul Vieții va veni... !

Amin.