Inţelepciune
de Bălăşanu Constantin
Intr-o frumoasă zi de vară,
La umbra unui pom lungit,
Ion, priveşte într-o doară
Cum vaca îi paşte liniştit.

Nu e drept, Ion gândeşte,
Cum o mică pasăre din pom,
De libertate se lăfăieşte,
Vaca mare, stă în pripon.

Dar în timp ce meditează,
De pe o ramură mai mică,
Pe al său cap se găinăţează
Acel zgâmboi de păsărică.

Toate-s rânduite bine
Eu doar sunt un prostănac.
Era vai şi amar de mine,
De ar fi fost vaca în copac.

Când mânat de „raţiune"
În scripturi erori găseşti,
Priveşte întâi sus bine,
Ca Ion, să n-o păţeşti.
Iaşi 17 octombrie 2007