Se spune că El este și-i viu din veșnicie,
Că El făcuse omul și că de el îi pasă...
Dar fii "absurd" o dată... Și-apoi... Ce-a fi să fie!
Orgoliul tot din tine o clipă jos îl lasă...

Să nu îți fie frică să riști să pari penibil,
Gândindu-te că poate vorbești cu vreo fantasmă...
Când totul e surpriză, să știi că e posibil
Să te trezești odată cuprins de-a Sa mireasmă...

Puțină "nebunie" în tot non-sensul vieții
Și-n umbra ta cea rece un picur de Lumină...
Și dac-ar fi ca astfel să onorezi pereții,
Ar fi un joc preadulce în lumea de rutină...


Dar dac-ar fi să vină la tine Cel din Slavă
Și dacă Dumnezeul cel Viu îți va răspunde,
S-ar face Adiere... Căci ființa ți-e firavă...
Dar de iubirea-I toată tu unde te-ai ascunde... ?

Te-ar cuceri cu totul în veci, ireversibil,
Și-n ochii tăi ar pune a Cerului sclipire...
Când totul e minune, să știi că e posibil
Să te trezești odată învins de-a Sa iubire...

Amin.