1. ⁶ Rătăciți eram ca oile pierdute,
fiecare își vedeau de drumul lor,
însă Domnul a făcut a fi căzute
peste El pedeapsa relelor făcute
/: și nelegiuirea noastră-a tuturor. :/

2. ⁷ Când a fost în asuprire și-n durere,
a tăcut și gura Lui cuvânt n-a spus,
ca un miel pe care-l duce la tăiere,
ca o oaie mută-a arătat tăcere,
/: gura Lui nu s-a deschis... a fost supus. :/

3. ⁸ A fost dus sub apăsări și judecată,
dar câți oare din acei din vremea Sa
au crezut că viața Lui a fost luată,
și lovit de-această moarte-nfricoșată,
/: pentru vina ce poporul meu avea? :/

4. ⁹ Groapa Lui a fost cu-a celor răi săpată
și mormântul la un loc cu cel bogat,
deși El nu săvârșise niciodată
niciun rău, și-n gura Lui nevinovată
/: niciun vicleșug nicicând nu s-a aflat. :/

I: Cântările Bibliei, cântarea 46
Autor text: Traian Dorz