Când meritam ocara
Autor: Buble Estera
Album: fara album
Categorie: Diverse
Când meritam ocara, rușinea ca răsplată,
Când într-o gloată surdă, și eu Te răstigneam,
Privit-ai peste veacuri cu inimă de Tată
Și mi-ai plătit... Iubirea... ca-n veci de veci s-o am!
Când meritam disprețul, în rând cu toată lumea,
Când josnicele fapte erau al nostru strai,
Tu ai privit atuncea, înfiorat, spre culmea
Care cerea o jertfă... și-ai dat-o, fără grai!
Din ochii blânzi, Isuse, Îți șiroia iubirea
Prin lacrimile-Ți calde care cădeau încet...
Prin moartea Ta pe cruce plătit-ai nemurirea
Și ne aștepți ofrandă, să Îți cădem la piept!
În loc de spini-cunună, ne-ai dat un nimb de slavă,
Și-n loc de crucea rece, ne-ai dat un alb veșmânt
Și ce eram, Stăpâne, mai mult de-a lumii pleavă... ?
Plătit-ai înfierea prin sângele Tău sfânt!
Eu Te-am ascuns cu ură sub lespedea păgână
Voind să uit de toate, de tot ce-i drept și sfânt,
Voiam să-ngrop Iubirea, să zacă în țărână
Sau să rămână-nchisă în recele mormânt!
Dar mintea-mi mărginită, vai... nu știa pe-atuncea:
Iubirea n-are capăt, nici Dragostea sfârșit!
Căci nici ocara lumii, durerea, și nici crucea
Nu pot să-ngenuncheze pe Mielul Sfânt, jertfit!
Ci-atât de plin de pace, Te-ai înălțat în slavă,
Nălțând a noastre inimi pe culmile de har,
Ca să petrecem veacuri în veșnica Dumbravă
În care Fericirea nu va avea hotar.
Și ne-ntrebăm adesea, uimiți de-o teamă sfântă:
- Ce am făcut noi, oare, să merităm atât? ...
Nimic din tot ce cântă sau ceea ce cuvântă,
Nici graiul și nici slova nu pot să spună cât! ...
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/274178/cand-meritam-ocara