1. ¹⁴ Bătrânii nu mai merg la poartă,
de mult cei tineri n-au cântat,
¹⁵ s-a dus a noastră bucurie
și jalea locul i-a luat.

R1: ¹⁶ Căzut-a de pe capul nostru
cununa ce-o purtam cândva,
ah, vai de noi, păcătuit-am
și fărdelegea noastră-i grea.

2. ¹⁷ Și dacă inima ne doare,
și ochii ni s-au întristat,
¹⁸ e că Sionul pustiit e
și nimicit și dărâmat...

R2: ¹⁹ Dar Tu, o, Doamne, Tu ești veșnic
și pe vecie-mpărățești,
Ți-e veșnic scaunul de domnie,
din neam în neam Ți-l dăinuiești.

3. ²⁰ De ce să fim uitați de Tine
și părăsiți atât de-amar,
²¹ întoarce-ne la Tine, Doamne,
și noi ne vom întoarce iar.

R3: Mai dă-ne iarăși, zile, Doamne,
cum am avut cândva, demult,
²² să ne fi-uitat de tot Tu oare?
Te-ai mâniat nespus de mult?

I: Cântările Bibliei, cântarea 99
Autor text: Traian Dorz