1. ² În strâmtorarea mea chemat-am
pe Domnul... și m-a ascultat,
când L-am strigat din locul morții,
m-a auzit și s-a-ndurat.

R1: ³ M-ai aruncat în fund de ape,
și râuri mari mă-nconjurau,
a mării valuri și talazuri,
puternice mă copleșeau.

2. ⁴ Ziceam: sunt lepădat de Tine,
dar iarăși Templu-Ți voi vedea.
⁵ M-acoperea, de moarte, apa
și-adâncul mă învăluia.

R2: ⁶ M-am pogorât până-n străfunduri,
Tu însă viu m-ai izbăvit,
⁷ când sufletul tânjea în mine,
de Tine eu mi-am amintit...

3. Și rugăciunea mea fierbinte
ajuns-a pân-la Tine sus,
în Templul Tău cel sfânt, o, Doamne,
și Tu scăparea mi-ai adus.

R3: ⁸ Toți cei ce se-alipesc de idoli
și-ndepărtează mila Ta,
⁹ eu însă jertfe-Ți voi aduce
și mulțumirea-mi voi striga.

C: /:Și juruințele făcute
spre Domnul, mi le voi plini,
căci mântuirea de la Domnul
întotdeauna va veni. :/

I: Cântările Bibliei, cântarea 100
Autor text: Traian Dorz