Privesc prin credinţă o lume de vis
Un Loc care Domnul Isus ne-a promis !
O ţară cu-ntinderi ce nu au sfârşit....
Acolo tronează al nostru Iubit.

Privesc cetăţi cioplite-n diamant!
Din Pietre scumpe văd eu un palat.
Clădit de-un mare Meşter ziditor,
Formând castelul sfânt strălucitor.

Un râu Dumnezăiesc ne povesteşte !
Despre o lume ce ne aminteşte
Prin gurile de aur sfărâmat,
Vorbeşte despre-un mare Împărat.

De undele ce vin ne-încetat
De pe pământul nostru ferecat.
Ducând raport La marele-Mpărat
De tot ce se întâmplă pe regat.

Mai văd acolo râul cu-apă lină
Şi un Izvor ce spală orce tină
Iar cei ce au băut din apa lui
Vor locui în slava cerului.

Văd bogăţii ce nu le pot descrie
Acolo este veşnic bucurie !
E locul unde sfinţii din tecut
S-au dus de pe pământul oropsit

Mai văd acolo parcă-s flori din stele
Şi cântece răsună printre ele!
Nu pot descrie strălucirea lor
În ţara care-I dincolo de nor.

Mă poartă gândul peste mari hotare
În lumea viselor nemuritoare,
În locul sfânt care-i în strălucire
Unde vom fi cu Domnu-n nemurire.

Se vede marea sfântă de cristal
Iar apa ei reflectă la altar.
Ea spală tot trecutu-ndepărtat
Şi-aruncă în adânc ce e pătat.

Iubitul meu de vrei să-l întâlneşti
Pe-Acel ce e din locuri mari cereşti.
Întoarce-te la El până se poate,
Şi vei umbla pe străzi din diamante.

6/2/2003gl 12:50 PM