Ascultă-mă, Tată... Un lucru Îți cer
Și inima-mi plânge cu jale -
Păzește-mi piciorul pe drum să nu pier,
Să nu-ncalc cuvintele Tale...

Păzește-mă-n noapte, căci fiare pândesc
În bezna cea rece și-adâncă...
Dar ochii mei încă spre ceruri privesc
Și dorul de Tine-arde încă...

Păzește-mi credința, căci valul e greu
Și marea e-așa agitată...
Și lacrima-n rugă Te strigă mereu:
”Păzește-mi viața, scump Tată!”

Mi-s pleoapele grele și spinii mă-mpung -
Ah... unde îmi e armătura... ?
Vrăjmașul se luptă la Tin’ să n-ajung –
M-atinge-ndoiala și ura...

Și vântul e rece... și pasu-mi stingher
Se plimbă pe strada pustie...
Pe-obrazul meu lacrimi îngheață în ger,
Dar încă suflarea mi-e vie...

Te rog, Domn din ceruri, tărie să-mi pui
În vasul firav să iubească...
Și ține-mă tare pe munte să sui,
Spre culmea sublimă, cerească...

Da, fără de Tine, îmi este prea greu –
Nu pot să iubesc fără Tine... !
De-aceea rămâi, scumpe Tată, mereu
Pe drumul spre cer lângă mine... !

Amin.