1. Adevărul nu se pleacă
după cum furtuna bate!
Forța lui în veci nu seacă:
orice piedici le străbate!

R: Hristos e Adevărul
ce-aduce mântuire,
/: El pregăteşte cerul
și-ntreaga fericire! :/

2. Adevărul este stâncă;
e-un acoperiş puternic
celui cu credinţă-adâncă
și c-un duh arzând cucernic!

3. Adevărul este cale
înspre cerurile sfinte!
N-are deal şi n-are vale,
nici " 'napoi", ci "înainte!"

4. Adevărul e lumină!
N-are noapte, și nici teamă,
biruinţa lui e plină
în acel ce-l vrea și-l cheamă!

5. Adevăru-i cât vecia!
Fericit e omul care
îi câştigă prietenia!
A intrat în sărbătoare!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 318
- definiții -