Dacă ai gustat din sfânta bunătate făr’ apus,
Din privirea Celui care, atârnat pe cruce sus,
A tăcut ca oaia mută... a tăcut între călăi,
Fără să Se-ndreptățească între câini și oameni răi,

Nu îți pierde veșnicia pentru clipa de acum,
Căci un Tată te veghează pas cu pas pe-al vieții drum... !
Nu îți da cununa slavei pe o clipă de plăceri,
Căci nu vei găsi comoara cea pierdută nicăieri... !

Dacă ai gustat din harul Celui care a răbdat,
Și pe care-ai Lui prieteni în grădină L-au trădat,
Care-a plâns cu stropi ca plumbul sub o umbră de măslini,
Care-a fost lăsat de Tatăl, părăsit între străini,

Frate scump, nu-ți fie frică! Doar de Domnul să te temi... !
El ți-ascultă rugăciunea, când în cămăruță-L chemi...
Nu te teme, dar, de leul care urlă necurmat,
Căutând o pradă nouă... cel ce-atâți a sfâșiat...

Nu te teme când vrăjmașul vrea din cer a te-arunca,
Stea sublimă... Stai pe pace, orișicât ar încerca,
Daca ai păzit Cuvântul, dacă te-ai păstrat curat,
Dacă-n clipa încercării ai rămas neîntinat... !

El se luptă fiindcă știe că e vremea pe sfârșit...
Se frământă să trântească ce mai are de trântit,
Dar nu poate să te-nfrângă, fiindcă Domnul ți-este scut,
Și-ocrotire, căci Cuvântul să-l încalci tu te-ai temut... !

"Fiindcă ai păzit Cuvântul, ale Mele dulci răbdări,
Eu te voi păzi în ziua cruntei, grele încercări!"
Domnul a promis aceasta - deci, încrede-te în El!
Căci, de-ncrederea ți-e tare, negreșit ajungi la țel!

Amin.