Autoportretul
Autor: Daniel Hozan
Album: Randuri Sfinte
Categorie: Slujire
Autoportretul

Din tăinuite, nepătrunse spații
Din locuri unde mintea n-a suit
Gândind a existenței ecuații
Tu Doamne-ai pus pământu-n constelații
Și-al vieții spectru-ntreg ai întocmit

Zidar fără mistrie. . fără drișcă
Creat-ai sori și stele în neant
Cuvântul Tău e forța ce le mișcă
Și le învârte-n magica morișcă
Iar Sfânta-Ți voie-i tainicul liant

Ai hotărât ca viața să apară
Pe-un grafic dinainte conceput
Lucrarea Ta e realitatea clară
Și perspectiva ce mereu doboară
Diversele păreri despre-nceput

Cuvântul Tău aduse în ființă
Natura-ntreagă și-orice suflet viu
Le-ai stabilit aici o locuință
Că doar pe Terra viața-i cu putință
În rest tot universu-i un pustiu

Ai vrut ca-n lumea asta materială
Să ne destăinui marele secret
Scoțând în premieră la iveală
Printr-o suflare sfântă, magistrală
Dând viață unui autoportret

Un om luat și frământat din tină
Purtând amprenta Marelui Olar
Încununat cu glorie deplină
Menit să poarte aura divină
Ca fiu ascultător și plin de har

Drept locuință mare și frumoasă
Unde să-și ducă traiul liniștit
Edenul cu grădina lui aleasă
Pentru Adam și Eva le-a fost casă
Dar într-o zi aceasta s-a sfârșit

O zi de neveghere colosală. .
Călcând porunca sfântă au căzut
Încrederea lor n-a mai fost loială
Fiind profund umbrită de-ndoială
Păcătuind, Edenul au pierdut

Fiindc-au căzut în grea neascultare
De glasul Celui care i-a creat. .
Știau porunca sfântă fiecare
Dar au cedat la întrebarea ”oare?”
”Să fie ce-a zis Domnu-adevărat?”

Ei și-au pierdut nu numai locuința
Când șarpele viclean i-a amăgit
Păcatul lor a declanșat sentința
Care-a cuprins blestemul, suferința
Și moartea. . care-n lume s-a ivit

Adam, întâia rază de speranță
Ce lezne, la ispită a cedat
Din neveghere și din ignoranță
Pierdut-a Raiu-n ultima instanță
Căci omul pământesc a eșuat

Apoi potopul. . altă mărturie
Căci oamenii s-au degradat cumplit
Pământul s-a umplut de silnicie
Dar Noe ascultase cu tărie
Pe Dumnezeu și fost-a izbăvit

Căci totdeauna Domnul îl păstrează
Pe-acel care s-asculte nu-i e greu
Ce legea Lui păzește și veghează
Și care prin trăire luminează
Chemând pe cât mai mulți la Dumnezeu

Apoi Avram avînd credință vie
Când pe Isac drept jertfă l-a adus. .
De Iacov sau de Iosif, clar se știe
Exemplul lui rămas-a mărturie
Cum a învins și n-a căzut răpus

Exemplele sunt multe, minunate
Un Moise sau un Iosua, Samson
A povesti atât de mult se poate
De David, cu o inimă cât toate
Apoi de înțeleptul Solomon

Oameni aleși ce și-au păstrat portetul
Inoculat în ei de Creator
Ca Daniel cel luminat, profetul
Și-a lui amici ce n-au gustat regretul
În fața prea-încinsului cuptor

Ce oameni mari. . Isaia sau Ilie
Câtă putere vezi la Elisei
Și alții ce-au avut credință vie
Care-au vegheat... murind la datorie
Iar Biblia se laudă cu ei

Prin ei chiar Dumnezeu mustra cu-asprime
Pe-aceia ce mereu se-mpotriveau
Și-oricât dorit-a Voia să-Și exprime
Să-i scoată din adânc și-ntunecime. .
Să-L caute pe Domnul nu doreau

Căci oamenii mrereu alunecară
Din rău în rău cu toți s-au afundat
Uitând de Legea sfântă bunăoară
De semne și minuni de-odinioară
Îngrămădind păcat peste păcat

Iar la-mplinirea vremii Sfântul Tată
A rânduit alt Autoportret. .
Iubitul Fiu Ceresc și fără pată
Să vină jos în lumea vinovată
Pentru salvarea lumii, preț complet

Un nou Adam venit din alte sfere
Născut dintr-o fecioară cum stă scris
Pentru acel pierdut și care piere
O nouă perpectivă să-i ofere
Și-o cale de intrare-n Paradis

Au fost prerogativele enorme
Dar numai Unul vrednic s-a găsit
Doar Fiul se-ncadra perfect în norme
Să vină-n lume și să o transforme
Cerescul plan să-l ducă la sfârșit

Nu doar să cheme și să recruteze
Să fie cât mai mulți religioși
Ci ca să mântuiască, să salveze
Prin jertfa Lui chiar Tatăl să-nfieze
Ca fii moștenitori și credincioși

Jertfindu-se Isus, răbdând Calvarul
Aduse împăcarea pe pământ
Iar primul mântuit a fost tâlharul
Care-a gustat în agonie harul
De-a fi schimbat din păcătos în sfânt

Da, e posibil. . numai prin credință
Doar cel ce se căiește e iertat
Căci nu se poate fără pocăință
Și fără de regret și de căință
Dar cine vine sincer e salvat

Iar noi purtăm în inimă secretul
Și zilnic știm că suntem mântuiți
Căci Tatăl Sfânt încetul cu încetul
Își dăltuiește autoportetul
Iar harul Lui ne face fericiți

Noi suntem lutul, Tatăl e Olarul
Și-a lui unealtă este Duhul Sfânt
Procesul modelării este Harul
Iar la final cuptorul e Altarul
Desăvârșirii noasrte pe pământ

Și ca acei aleși din vechea lume
Ce-au fost mereu un far luminător
Purtând pecetea Lui și sfântu-I Nume
Să fim și noi un far care să-ndrume
Spre-Acel care-L iubim cu-atâta dor

Iar într-o zi când totul se sfârșește
Și-a Lui Împărăție va veni
Atunci când Împăratul ne privește
Și-n chipul nost' Isus se regăsește
De-a pururi împreună vom trăi

04/22/2024 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona (New Orleans LA.)

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/275569/autoportretul