Afară-i frig şi înnorat
Şi bezna e adâncă
Din cerul mare, depărtat,
El nu a venit încă.

Trec clipele şi anii,
Tresar ceas după ceas,
Cu cât timpul se scurge,
Puţin a mai rămas.

Atunci când El, Păstorul,
Pe nori va reveni,
Biserica Sa sfântă,
În cer o va răpi.

Afară-i rece şi-ore trec
Şi somnu-mi fuge, încă,
Şi noaptea-n lacrimi o petrec,
Gândind la bezna-adâncă.

Nu-i vremea de odihnă,
Acum nu-i timp de stat,
E timp de rugăciune,
De post şi de vegheat.

Noi, fraţilor, cu toţii
În duh să ne unim,
Pe Domnul nostru bun,
Mai tare să-L vestim.

Doar El este Acela
Ce apa vieţii-a dat,
Şi pâinea Lui a vieţii,
Pe toţi ne-a săturat.

Doar El este Acela
Care-a-înviat şi-a spus
Că-n slava Sa divină,
Vom fi cu toţii sus.

Deci Lui i se cuvine
Şi cinste şi cântare,
Căci El ne-a pus în inimi
Eternă sărbătoare.

Doar El este Acela
Ce merită deplin
Recunoştinţa noastră,
Acum şi-n veci, amin!