1. Din turma de popoare,
cunoaşte Dumnezeu
pe-ai Lui, pe fiecare,
şi-i apără mereu!
/: El le conduce viața,
şi-n moarte sunt ai Sǎi;
le nimiceşte ceața,
când trec pe-a lumii căi! :/

2. Poporul Său şi-l ştie:
sunt cei ce cred în El,
şi-l poart-a Lui Solie
prin lume-n orice fel!
/: Ei pururi au ca hrană
eternul Său Cuvânt,
şi-l 'nalță-n neprihană
ca steag pe-acest pământ! :/

3. Îi priveghează-ntruna,
căci El le e Stăpân!
Oricât de grea-i furtuna,
în mâna Lui rămân!
/: Când drumul lor sfârşeşte,
trecând pustiul greu,
în ceruri îi primeşte
ca Tată, Dumnezeu! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 294