Mai este-un drum când treci prin vale,
Crezând... . tu poți să îl găsești,
E urma cea însângerată,
Pe ea nu poți să obosești.

Mai este și o mângâiere,
Când te-nconjoară un suspin,
E dragostea care nu piere,
Fiorul ei este divin.

Mai este-o viață după moarte,
Ea veșnică doar poate fi,
De-alergi spre ea e viața care,
Și-aici te poate ferici.

Căci bucuria mântuirii,
Vre-o dat nu poate-a se sfârși,
E vie chiar și-n suferințe,
Nimic n-o poate birui.

Mai este-o pace ce-i divină,
Când lupta ți se pare grea,
Aleargă s-o găsești căci pacea,
Ca să o simți ea mult ar vrea.

Ea potolește și furtuna,
Ea poate marea potoli,
Aduce linișe-n ființa,
Ce și-o dorește zi de zi.

Mai este-o dragoste măreață,
Când cei din jur te părăsesc,
Un cer întreg doar te iubește,
Tu ești sub har Dumnezeisc.

El nu se stinge niciodată,
E-un foc aprins de Dumnezeu,
El te ridică doar pe cale,
E-un har să ai azi harul Său.

Mai este-o stea în miez de noapte,
Te va conduce-n răsărit,
Căci întunericul pe-o cruce,
Lumina sfânt-a biruit.

Nu-i un sfârșit aici pământul,
Mai este-un infinit frumos,
Va apărea... e-atât de-apoape,
La ușă bate azi Hristos.
Amin