Tăria mea e Dumnezeu, El inima-mi încântă,
E lângă mine când mi-e greu, și vocea lui cea blândă,
Pe ranele care mă dor, balsam de vindecare,
Îmi pune ca să trec ușor, de clipa de-ncercare.

Iubirea mea este Hristos, ce-mi dă un zbor spre soare,
Din el hranit sunt și-adăpat, căci El e îndurare,
Uscate buzele-mi de sunt, m-atinge cu iubire,
Ca eu să cânt... să fiu doar plin, mereu de fericire.

Nădejdea mea e numai El, e raza cea de soare,
Ce-nviorează-n timpul greu, ființa-mi cu-alinare,
Durerea mea o știe El, o vindecă îndată,
Nici singur nu sunt eu lăsat, sunt fiu... iar El mi-e Tată.

E frumusețea ce o vad, în fiecare clipă,
Cu El e plină viața mea, nu-mi este o risipă,
Mi-e focul dragostei aprins, mi-e dor și alinare,
Lumina mea e Dumnezeu, mi-e viața ca o zare.

Speranța doar în El mi-am pus, e vie-ntotdeauna,
Ma însoțește zi de zi, nu suntem doi... ci una,
El mi-e Părinte minunat, care mi-a dat iertare,
Trecutul meu l-a îngropat, sunt azi a Lui sub soare.

Și nu ma tem de nopți târzii, de groaza-ntunecată,
Căci mă-nsoțește Duhul sfânt, mi-e viața-nbeșugată,
Cu harul cerului divin, ca ploaia cea de vară,
El. se revarsă zi de zi, mereu ca prima oară.
Amin