Când voi zbura...

Când voi zbura prin Galaxii
M-oi duce mult spre infinit,
Căci Universul va fi spaţiul
Dorinţei de nemărginit.

Mă voi urca mereu mai sus
Împins de-a ochiului vedere,
Spre vatra atâtor constelaţii
Cu minunatele mistere.

În preajma multor privelişti
Punea-mi-voi laude în gură,
Şi cântând, voi contempla
Minunile care concură.

Ca un omagiu scump adus
Dumnezeirii, prin prezenţă,
Mă voi pleca îngenunchind
Cu adorare-n reverenţă.

Pentru iubirea Sa cea mare,
Pentru-atotştiinţa-I infinită
Pusă-n lucrări de grandoare
Respect şi laude merită!

O! şi n-or ajunge niciodată
La marginea cea de sfârşit,
Cântări de scumpe Osanale
Celui ce toate le-a zidit.

Mulţimi de lumi, care viază
El le-a înşirat pe firmament
Spre gloria, spre slava Lui,
În toate e omniprezent.

Ele-n etern supravegheate,
De mâna Sa vor fi conduse,
Spre fericirea lor prosperă
Pe traectorii sfinte puse.

Flavius Laurian Duverna
27 martie 2008