Porumbița!

Sunt o porumbiță, cu o aripă frântă
Care se luptă, se luptă, să-și ia zborul
De câte ori zic, gata, pot zbura
Atunci vine vânătorul și mă ochește iar

Fug să mă ascund, să nu mă doboare de tot
Mă urmărește într-una, stă în ascunzătoare
Porumbița fuge, și se ascunde-n stânci
Stă-n ascunzătoare și plânge

La ea vine, un medic bun, și-i leagă rana
Medicul este blând, calm și îi șoptește întruna
Nu plânge, porumbița mea, rana ta, Eu am legat
Am pus balsam vindecător pe ea

Nu sta în fața vânătorului, când nu poți lupta
Cheamă -mă pe Mine, doar Eu te pot ajuta
Nu te duce, singură-n luptă
Căci, vânătorul vrea să te omoare

Nu renunța la lupta, azi a curs o lacrimă
Mâine vor curge, poate și mai multe
O aripă frântă îți oprește zborul, dar nu ești înfrântă
Te voi chema îndată ce simt, ca vine vânătorul

Îți mulțumesc, medicul meu cel bun
Căci Tu îmi ești ajutorul
Nu ai legat, doar rana mea, ai adus și lumină feței mele
Ai pus un zâmbet și ai șters lacrimi grele

M-ai învățat să mă lupt, cu vânătorul
Mi-ai șoptit cât de mult Mă iubești
Ai lăsat o scrisoare de dragoste pentru mine ( Biblia )
Și mi-ai dat o nouă identitate, mi-ai schimbat numele în fiică de rege.