1. ¹ Doamne, Tu ai fost locul nostru de-adăpost din neam în neam,
² mai-nainte de-a fi munții, când nici, Doamne, nu eram,
mai-nainte de-a fi lumea și pământul zămislit,
din vecii pe veșnicie... Tu ești Dumnezeu slăvit.

2. ³ Tu-ntorci oamenii-n țărână, zici: "Întoarceți în pământ!"
⁴ Căci o mie de-ani la Tine ca o zi trecută sunt,
ca o strajă dintr-o noapte
⁵ Tu îi mături ca pe-un vis,
dimineața sunt ca iarba ce-a-nflorit și s-a deschis.

3. ⁶ Înflorește dimineața... seara e uscată iar,
⁷ noi pierim de-a Ta mânie, ne-ngrozim de-al Tău amar.
⁸ Pui-naintea Ta tot răul care l-am făcut de-ajuns,
și-n lumina Feței Tale scoți păcatul nostru-ascuns...

4. ⁹ Ale noastre zile toate pier de-a Ta urgie-acum,
iată anii noștri zboară ca un sunet, ca un fum.
¹⁰ Anii vieții noastre, Doamne, sunt până la șaptezeci
iar la cei mai cu tărie se ridică la optzeci...

5. Și tot lucrul lor cu care, bieți de noi, ne lăudăm,
nu-i decât dureri și trudă: trece iute, - noi zburăm.
¹¹ Dar cine ia seama oare, Doamne, la tăria Ta,
ca, așa cum se cuvine, să se teamă-a n-asculta?

6. ¹² Să ne-nveți a-noastre zile, bine să le numărăm,
ca o inimă-nțeleaptă, cum vrei Tu, să căpătăm.
¹³ Doamne-ntoarce-Te, cu milă, până când mai zăbovești,
și de robii Tăi te-ndură să-i ajuți și izbăvești.

7. ¹⁴ Satură-ne zilnic, Doamne, Tu de bunătatea Ta,
și viața noastră-ntreagă veseli ne vom bucura.
¹⁵ Bucură-ne tot atâtea zile câte-am fost smeriți
tot atâția ani, o, Doamne, câți am fost nenorociți.

8. ¹⁶ Robii Tăi să-Ți vadă slava, și lumina fiii lor
¹⁷ fie-a Ta bunăvoință, Doamne, peste-al Tău popor
și a mâinilor lucrare, Doamne, Tu să ne-o-ntărești,
da, lucrarea mâinii noastre, s-o ajuți și s-o-ntărești.

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 90
Autor text: Traian Dorz