1. ¹ Frumos e ca să-L lăudăm
pe Domnul toți în lume,
și totdeauna să mărim
Preaînalte sfântu-Ți Nume.

R1: ² De dimineață să vestim
adânca-Ți bunătate
și-a Ta credincioșie-atunci
când noaptea se abate.

2. ³ Cu instrument cu zece corzi
în cântece plăcute,
cu sunetele harfei dragi
și sunet de-alăute...

R2: ⁴ Căci, Doamne, Tu mă-nveselești
cu lucruri minunate
și eu de veselie cânt,
când le privesc pe toate.

3. ⁵ O, cât de mari lucrări faci Tu,
pe-a Ta-nțeleaptă Cale
ce-nalte, Doamne, și adânci
sunt gândurile Tale!

R3: ⁶ Dar toate pentru omul prost
rămân necunoscute,
și nici de omul cel nebun
în seamă nu-s ținute.

4. ⁷ Și dacă cei răi înfloresc
ca iarba din câmpie,
e numai ca să fie stinși,
zdrobiți pe veșnicie.

R4: ⁸ Dar, Doamne, Tu ești înălțat
pe veci și cu mărire,
⁹ vrăjmașii Tăi și cei răi pier
și merg la nimicire.

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 92:1-9
Autor text: Traian Dorz