1. Doamne, Tu îmi ceri ceva să-Ți dau mereu,
ca să poți să-mi dai atunci când cer și eu.
Ruga mea doar pe sfințita-Ți cale
/: urcă pân-la tronul milei Tale! :/

R: Adâncul inimii Ți-l dăruiesc,
/: să-l faci, o, Doamne, un locaș ceresc! :/

2. Doamne, când Te-ascult, și-Ți dau ce-mi ceri deplin,
ruga mea primește-al Tău răspuns divin.
Tu îmi ceri întâi să locuiască
/: adevăru-n viața-mi pământească. :/

3. Doamne, harul Tău ceresc și felurit,
Tu mi-l dai cu-mbelșugare, neoprit,
dacă în adâncul vieții mele
/: e-adevărul cel mai sus de stele! :/

I: Cântările Harului volumul 15 nr. 108