CINE IUBESTE MÂNTUIREA...

Cine iubeste mântuirea
Merge pe calea ei cu drag
Tinându-si înfrânată firea,
’Năltând voios al luptei steag...

De-ar trece prin furtuni cumplite
El ar rămâne credincios
De ar veni nevoi, ispite
Ar apela iar la Hristos.

Cine iubeste mântuirea
A înteles ce plan măret
A conceput dumnezeirea
Pentru un suflet hrăpăret,

Si poartă, pretutindeni, stirea
Că moartea Fiului preasfânt
Poate să ne schimbe firea,
Să ne-ataseze de Cuvânt...

El, nicidecum, nu se gândeste
Să părăsească drumu-ngust
Pe el, voios, călătoreste
Chiar de-i dogoare de August,

Si merge multumit pe cale
Chiar de-ntâlneste gropi si spini
Stiind că-n orele de jale
Primeste de la Tatăl crini.

Cine iubeste mântuirea
Se lasă dus spre Paradis
De Cel ce ne-a-nvătat iubirea
C-a fost de Creator trimis.

1 Aprilie, 2008