Lumea mea e o lume unică,
nu are limite,nu cunoaşte graniţi,
nu are formă,nici mărime,
nu are timp...nu are nimic.

Lumea mea se află-n mine,
în sufletul meu nemărginit,
în imaginaţia mea călătoare,
şi veşnic nemuritoare.

Lumea mea-i formată din cuvinte,
pe care le scriu pe hirtie ca versuri,
prin ele le vorbesc tututror,
de această lume fără margini.

Lumea mea e poezia,
o comoara fără preţ.
este unica mea bucurie,
este tot ce am mai scump.

Lumea mea eşti tu durere,
voi prieteni mincinoşi,
ce credeţi că mintea asta,
se gândeşte fără rost.

Lumea mea e un brad verde,
Ce nu moare nicidecum,
când necazuri peste dâsa,
năvălesc ca din senin.

Lumea mea, e-o altă lume,
unde orisice cuvănt,
e o alta poezie,
ce se naşte pe pământ.