Pe malurile Babilonului,
Plângea Israiel de durere!
La un ospăţ dat Regelui
Care era-n putere.

Biruitorii lor râdeau!
Se desfătau întruna,
Cântări, adesea le cereau,
Dar eii n-ave-au nici-una!

În sălcii arfele-agăţate
Pe-acel pământ străin,
Israielul cerea dreptate!
De la Acel Divin.

Cum oare vom putea cânta
Cântările Sionului?
În loc străin cum vom putea
Simţi prezenţa Lui?

-Dar ia aminte Israiel
La ceea ce-ţi vorbesc!
Căci nu te voi uita de fel
Eu veşnic Te iubesc....

Mai repede, îmi va uita ,
destoinicia dreapta!
Decât să-ţi uit durerea Ta
Şi care-Ţi este soarta.

Voi face Eu din tine iar,
O veşnică cetate.
Urmaşi tăi for avea Har
Îţi voi face Dreptate.

Aşa vorbi-Ta Domnul meu,
Poporului Israiel.
Şi azi acela-ş Dumnezeu
vorbeşte tot la fel.

03.04.2008gl