Se spune că un evreu, negustor de profesie, aflat pe patul morții, a dorit să îi împărtășească fiului său trist următorul secret, pentru ascultătorul său o noutate, pare-se: „Fiule, vinul se face și din struguri!”.
Vi se pare hilar? Dar în timpurile noastre nu vi-l imaginați pe un afacerist ca Bill Gates, producător al cărnii sintetice, destăinuindu-i unuia dintre fii un secret asemănător: „Fiul meu, carnea se obține chiar și de la animale sacrificate!”
Noi înșine am putea să-i uimim pe nepoții noștri spunându-le că „mobilul” sau telefonul celular, cum i se zicea, poate fi folosit „și la comunicarea între oameni”. Sau că Biblia se poate și citi, nu e doar un bibelou care trebuie șters de praf.
Așa de mult ne-am îndepărtat de modelele originale, de vorbele care indicau lucruri și fapte reale, încât am pierdut din vedere că, la vechii evrei, cei care au scris Scriptura, un cuvânt era echivalent cu obiectul pe care îl denumea. Iar oamenii, când luau cuvântul, trebuia să producă... mărgăritare, nu „perle”.
Nepoții noștri- poate chiar alcătuind generația Z cu adevărat, vor afla cu stupoare că Domnul Isus Cristos a venit în lume ca s-o mântuiască, nu pentru a-i aduce pe Moș Crăciun și pe iepuraș cu cadouri.
Ce ne dorim cu adevărat? Reintrarea vorbelor în lucruri și ierarhia reală a valorilor vieții.
Să ne cutremurăm zilnic de versetul următor, cules de pe buzele Mântuitorului:
„Matei 12:36 – "Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit."
Cu câtă teamă sfântă ar trebui să glăsuim și să trăim pe acest pământ! Iar noi suntem atât de ușuratici și ne înșelăm singuri că am merge „pe calea cea îngustă”.
Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai* cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’”
Căci orice cuvânt divin hrănește, Isus fiind chiar Pâinea Vieții. Așa să fie și vorbele noastre, consistente, cu sare și ca pâinile rumenite, din prisosul unei inimi bune și curate înaintea Domnului!