1. În bezn-adâncă, cea din miezul nopții,
ajută-mă, Slăvite Dumnezeu,
/: oricâți ar fi vrăjmaşii-n fața porții,
să-Ți cânt cântări de laudă mereu! :/

2. În miezul nopții mele de durere,
de slăbiciuni şi de ispită grea,
/: să nu mă copleşească vreo durere,
ce-ar stinge focul din cântarea mea! :/

3. În miezul nopții din pustia lumii,
cu urlete de hiene împrejur,
/: să nu-mi împiedice natura humii
vibrarea cântului de slavă pur! :/

4. În miezul nopții orişicărei lupte,
ajută-mi, Doamne, ca să pot purta
/: izbânzi de soare, să nu-mi fie rupte
cântările de har spre slava Ta! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 198