Oricât cât de vast ți-e gândul și rana de adâncă,
Aripa te înaltă s-ajungi cândva pe stâncă,
Din nopți pustii și grele când te-nconjoară umbre
Și simți doar neputință și gânduri reci și sumbre.

O voce cristalină te cheamă spre lumină,
Să îți ridici piciorul, să nu mai mergi prin tină.
E vocea Celui care a biruit mormantul,
A Mielului Jerfirii, a lui Christos Preasfantul.

Cu sângele ce curse sub crucea blestemată,
Azi poți primi iertare și-o inima curată.
Și vei simți iubire... și vei simți căldură,
Iar aripa-ți vioaie va fi de Cer, nu zgură!