1. Îmi place să mă tem de Tine,
o, Dumnezeul meu şi Tată!
E teama dragostei ce-mi ţine
fiinţa-n mâna Ta predată!
Îmi place-n Casa Ta preasfântă
cu-a cerului orânduire!
O, Tatăl meu, aicea cântă
iubirea Ta cu neoprire!

2. Îmi place-n veşnica lumină
din nelumeasca adunare,
a sfinţilor ce se închină,
pătrunşi de haru-n sărbătoare!
Îmi place dulcea părtăşie
cu cei treziţi, prin înviere,
şi-n jertfa Fiului cea vie,
în care Tu-Ţi găseşti plăcere!

3. Îmi place-a Ta făgăduinţă
în Viitorul de dreptate,
spre cel ce-ascultă cu credinţă,
Părinte, voia Ta în toate!
Te laud, şi-Ţi aduc smerită,
din suflet, jertfa mulţumirii,
că-n dragostea nemărginită,
mi-ai dat Tu harul nemuririi!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 19.