1. Cu lumina credinţei
copleşeşte-mi mereu,
/: tot adâncul fiinţei, (bis 2)
Milostiv Dumnezeu! (bis 2) :/

2. Ca să pot înspre Tine
să ridic ne-ncetat
/: rugăciuni mai senine (bis 2)
şi un trai mai curat! (bis 2) :/

3. Nefăţarnice-mi fie,
ale mele cântări,
ce le-nchin numai Ţie, (bis 2)
pe-ale vieţii cărări! (bis 2) :/

4. Cu lumina credinţei,
să-mi pătrunzi pe deplin
/: tot hotarul fiinţei, (bis 2)
o, Părinte Divin! (bis 2) :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântare 10.