1. Isus, Isus, la Tine vin,
cu suflet apăsat de chin,
că-n întuneric şi dureri
s-au stins preaslabele-mi puteri.

R: La Tine vin acum, Isuse,
cu suferințele-mi nespuse.
Tu-mi eşti preascump Mântuitor,
al harului etern Izvor!

2. Isus, Mângâietor iubit,
la Tine iar am îndrăznit
să vin cu duhu-mpăvărat,
să-l uşurezi, să-l faci curat!

3. Isus, eşti veşnic Stânca mea,
furtună vină cât de grea,
Din Tine nu mă va răpi;
iubirea Ta mă va păzi!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 149