1. Ştiu, Doamne, că Tu-mi numeri paşii
prin linişte şi prin furtuni.
/: Când vor să-i clatine vrăjmaşii,
mai mult în Tine să-i aduni! :/

2. Să-mi torni în inimă puterea
şi bucuria Ta deplin,
/: ca şi vorbirea şi tăcerea
s-arate chipul Tău divin! :/

3. Să înflorească floarea albă
pe lacul sufletului meu,
/: să-ți împletesc din ea o salbă,
o, Tată Sfânt şi Dumnezeu! :/

4. O luminoasă-mbobocire
e Universul Tău întreg!
/: Şi-n mine-ai pus divina-Ți fire,
ca adevărul să-nțeleg! :/

5. Ştiu, Doamne, că Tu-mi numeri paşii,
căci sunt al Tău, Tu m-ai zidit!
/: Oricât ar fi de răi vrăjmaşii,
Tu mă păzeşti! - Fii preamărit! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 129