1. Domnul meu,
sunt călător
printr-un pustiu arzător,
dar Tu ştii
cât mi-e de greu,
de-aceea strig mereu:

R: Dă-mi preadulcele Tău har
pe drumul cu amar!
Cu izbândă să-l sfârşesc
la Țelul cel ceresc!
Şi deplin
/: să mă-nchin, :/
Doamne Ție eu mă închin,
acum şi-n veci, amin!

2. Domnul meu,
luptele sunt
multe şi mari pe pământ,
şi Tu ştii
cât sunt de slab!
Te chem, Te chem degrab'.

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 104