1. Când harul Tău străbate
în sufletu-mi pustiu,
îl umple iar de pace,
îl face iarăși viu!

R: Harul Tău, harul Tău,
Doamne, harul tău!

2. Când harul Tău - lumină
coboară-n gândul meu,
mă scapă de-ntuneric
și văd pe Dumnezeu!

3. Când harul Tău - iertarea
în mine-a coborât,
și jos sub jertfa crucii
căzut-am doborât,

4. Un râu de apă vie
mă umple pe deplin,
și cânt voios, căci Domnul
m-a izbăvit, amin!

I: Cântările Harului volumul 15 nr. 164