1. Să-nţeleg Cuvântul,
Doamne, ce l-ai spus!
Să trăiesc cu-avântul
focului de Sus,
ca să fiu cu toată
viaţa ce mi-ai dat
flacără curată
unde-s aşezat!

2. Adevărul soare
să-l înalț mereu,
el mi-e sărbătoare
pe pământul greu.
Doamne, dă-mi puterea
să vestesc senin,
după sfânta-Ţi vrere
adevărul plin!

3. Trecerea prin lume
fie-un sfânt ecou
să se vadă cum e
naşterea din nou!
Sa Te-arăt pe Tine,
Domnul meu Hristos,
clar, cum se cuvine,
printr-un trai frumos!

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 32